Archive for the ‘despre BIO’ Category

Dileme in ecologie

Multe s-au scris si multe se declara in legatura cu ecologia. Definitii, legi, decrete, publicitate, site-uri si blog-uri. Pentru unele produse e usor de inteles, dar pentru altele, nu reusesc sa imi dau seama ce vor sa spuna. Asa ca apelez la voi, poate va pricepeti mai bine, caci eu chiar am o dilema.

O prietena de-a mea locuieste intr-un bloc situat oarecum pe camp. Am fost in vizita la ea in acest week-end. Asa ca am putut sa observ seara de seara niste utilaje mari care fac ceva pe terenurile din apropierea blocurilor. Si cum apar utilajele, cum te loveste mirosul. Dar ce miros! Doamnelor si domnilor, nu sunt din Bucuresti, stiu ce inseamna vaca, porc, gaini si mirosuri specifice, dar asta e prea de tot.

Un miros ametitor, Coco Chanel e moft. Porcul de la mine de la bunici miroase frumos. Tot pomenesc de porci nu? Ca sa va dati seama si voi a ce miroase, fara sa mai scriu eu. Dar totusi, pentru cei care nu au inteles, miroase a dejectii de porcine. Pe acestea le intind pe campuri. Ingrasamant natural, cultura ecologica.

Dar din ce imi aduc eu aminte, ecologie inseamna ceva prin care se protejeaza mediul si nu se polueaza. Sau nu e asa?

Daca e asa, atunci ce cauta mirosul acela langa un complex rezidential populat? Din cate stiu eu, deseurile produc un impact semnificativ asupra mediului prin mirosul degajat. Si un impact si mai mare asupra oamenilor. Deci…prin urmare…asadar….daca polueaza – si clar polueaza – cum se mai numeste asta cultura ecologica?

Explicati-mi si mie va rog! Poate e cineva in domeniu care ma lamureste si pe mine cum sta treaba cu ecologia!

Dulceata din fructe acrisoare

Hello! Hello to everybody! Si hello si mie de asemenea, pentru ca de-abia acum mi-am dat seama de un lucru foarte important. Am pus in camara gogonele, gogosari, conopida, legume de tot felul conservate. Din acelea la care ma pricep, la care nu ma pricep, nu ma agit foarte tare, le cumpar din magazinele bio. Dar am omis ceva. Ceva vital pentru urmatoarele luni si pentru organismul meu care tipa dupa dulce.

Borcanele de dulceata. Am uitat sa le iau de la mama de acasa. Ca doar nu credeati ca am uitat sa fac, pentru ca nici macar nu stiu cum se face…Bine stiu, dar nu fac, face mama, ca se pricepe mai bine (noroc ca o ajuta si bunica, altfel nu s-ar pricepe mai bine decat mine).

Asa, sa revenim. Am uitat sa iau borcanele de dulceata. Disperare mare. Pai ce mai degust eu seara la TV, cand sunt franta de oboseala? Ca doar nu mananc ciocolata, ca sa nu mai dorm, sau cine stie ce alte dulciuri cu E-uri apetisante. Nu. Eu mananc dulceata. Direct din borcan. Si simpla. Nu paine sau alte chestii. Doar dulceata.

In fine, alertez toata familia si ce credeti ca imi trimit. Gem de prune. Bun, dar extrem de dulce. Au fost prunele foarte coapte. Si dulceata de cirese. Hmmm, buna, dar nu prea. Dupa 2 lingurite trebuie sa beau 2 l de apa. Gem de mure. Nu imi place deloc. Si gata. Pai si? Dulceata mea preferata unde e?

Primesc raspunsul direct de la sefa gospodariei si anume bunica. “Am doar 10 borcanele de dulceata de visine, ca nu s-au facut multe anul acesta si le pastrez pentru la iarna”. Iar ma ia cu iarna! Asa mi-a facut si cu zacusca. Eeeeee, lasa ca ma descurc eu!

Apelez cu un zambet frumos si santajist la mama unui prieten, care, intelegatoare, mi-a trimis 2 borcane cu dulceata de visine. Vaaaai, dar ce dulceata. Doamne si culoarea este … de nedescris…nu stiu ce culoare este…grena inchis cu tenta de maro si firicele aurii sau neagra neagra in functie de lumina din camera.

Si gustul! O minunatie e putin spus. Dulce, dar nu foarte dulce, putin amara si putin acra. Am reusit performanta ca, datorita gustului deosebit, care nu te “lesina”, sa mananc o jumatate de borcan odata. Si dupa un pahar cu apa, mai pot continua, dar ma uit si spre sifonier si pe criza asta, fac economie si la dulceata si la haine, ca e foarte posibil sa depun ceva kg. Doamnele ma inteleg mai bine.

Reteta este simpla si ingredientele si mai simple. Visine si zahar. Nu o fi zaharul prea bun, dar macar nu contine altceva. Dulceata mai naturala decat aceasta, chiar nu stiu de unde as putea sa iau. Iar voi daca aveti, aveti grija de ea, sa nu dati peste cineva ca mine, care ar face muuuulte pentru un borcan cu dulceata de visine!

So, bon apetit si indulciti-va pe cale naturala, cat mai aveti ocazia!

Bijuteriile toamnei

Toamna. Un anotimp placut. Cald, dar nu prea cald. Racoros, dar nu sa inghetam. Un anotimp placut, delicat si parfumat. Dar si bogat. Bogat in bijuterii de toate culorile, toate nuantele, pe care le gasim pe toate drumurile, la preturi acceptabile si care ne ofera un strop de energie care sa ne ajunga toata iarna.

Ce? V-ati speriat? Ati crezut ca a inceput sa ploua cu diamante sau rubine? E, nici chiar asa, decat daca asemuiti merele rosii unor rubine imense, iar boabele de struguri cu niste diamante de o culoare ciudata.

Nu, dragii mei, cand spun bijuteriile toamnei, ma refer la fructele ei dulci, zemoase si viu colorate si pline pline de vitamine si minerale pe care nu o sa le gasiti nicicand in vreun supliment alimentar.

Preferatele mele sunt merele, merele ionatane, rosii ca rubinele. Sucul lor este o adevarata incantare pentru papilele gustative. Imi place sa mananc merele in starea lor naturala. Sa musc cu pofta din ele, fiind convinsa de doza mare de vitamine pe care mi-o administrez.

Dar, exista bineinteles un dar, si strugurii imi plac, strugurii negri, care cresc in gradina la mine. Si cresc singuri, fara chimicale sau experimente ciudate. Bine, pe mama lor, vita de vie, o ajuta tata sa se pastreze frumoasa si mereu in forma si o mai coafeaza din cand in cand, stie el momentul prielnic.

De o saptamana mananc struguri non-stop. In permanenta am un castron cu struguri langa mine. Si vai cat de buni sunt! Parfumati si aromati, un deliciu natural de neinlocuit. Din cauza lor am facut pauza la mere. Pe ele le mananc mai la iarna, cand o sa stau infofolita la caldura si o sa rontai la merisoarele din gradina, depozitate frumos in camara.

Acum, parte proasta a lucrurilor este ca, am tras putin cu coada ochiului si am observat, dezamagita, ca prietenii si colegii mei se stramba cand aud de mere de gradina si se duc repede la supermarket si cumpara mere din Congo si struguri din Pakistan.

Oare de ce fac ei asa o blasfemie? Si de ce insulta natura si darurile acesteia?

Experiment personal

Duminica seara am descoperit ca in dulapul personal din baie nu mai exista masca mea obisnuita de par cu care imi rasfatam podoaba capilara. Avand un par extrem de rasfatat, capos, aspru si lung, o astfel de masca sau balsam este litera de lege.

Cu toate acestea, era in criza de timp si chiar nu aveam cheful necesar sa alerg prin magazine si sa cheltui bani. Am scotocit prin toate dulapurile si sertarele posibile in cautarea a ceva care ar putea domoli un par plin de personalitate.

Intr-un final glorios, salvarea vine de la cine nu ma asteptam.

Fratele: “Sor-meo, pun in salata ulei normal sau de masline?”
Eu: “Logic ca de masline. L-am luat special pentru salate. Nu vezi ca scrie pe el?”
Fratele: “Ce stiu eu ce vrei tu sa faci cu astea? Si asa ai prea multe chestii.”

Click! Ideea a venit zgomotos. Nu pusesem in viata mea ulei in plete. Am studiat sticla cu ulei de masline. Normal ca nu scria ca o poti folosi si ca masca pentru par. Dar mi-am adus aminte ca o prietena spusese ca il foloseste si ii face parul moale si usor de pieptanat.

Cum nu aveam nimic de pierdut, am decis sa incerc. Ce putea sa se intample? Trecem sub tacere faptul ca mai intai m-am spalat si apoi am dat pe parul ud cu ulei. Ceva imi spune ca trebuia fix invers. Am stat cu el in cap vreo 30 de minute, apoi m-am spalat cu sampon. Efectul a fost cel scontat: par care nu se incurca, moale - moale pentru un par foarte aspru si gros - si usor de pieptanat.

Multumesc, ulei de masline!!

Pate vegetal bio – unii chiar ne cred naivi

Astazi sunt suparata. Dar suparata rau! Sau, si mai mult, sunt indignata de ce pot unii sa puna pe rafturile cu produse bio din supermarket-uri. Dragilor, daca nu va pricepeti, intrebati sau abtineti-va, dar in niciun caz nu puneti orice pate vegetal la categoria produse bio. Este o mare, dar mare, diferenta intre pateul vegetal BIO sau ecologic si pateul vegetal simplu, produs de firmele specializate din Romania.

Diferenta consta in ingredientele folosite si originea acestora. Ca sa fiu si mai explicita, pateul vegetal bio se poate obtine din apa, drojdie, ulei de floarea soarelui, fulgi de cartofi, masline, pasta de tomate, condimente si sare, toate provenite dintr-o cultura si productie care respecta principiile obtinerii produselor ecologice.

In momentul in care vreunul dintre aceste ingrediente nu provine dintr-o agricultura ecologica, nici produsul in intregul lui nu va fi considerat a fi ecologic sau bio.

Cum se face ca sunt atat de suparata? Am intrat deunazi intr-un supermarket si am observant ca la raionul produse bio stateau semete cateva marci cunoscute de pate vegetal, care nu este nici pe departe bio. Dovada “falsului” este usor de gasit. Iat-o: ingredientele!

Aceste ingrediente, nici pe departe bio sau ecologice sau cum vreti sa le spuneti, sunt urmatoarele: apa, ulei vegetal, proteina vegetala de soia, amidon de cartofi, caragenan E621, carmin E120, zahar, sare, arome, ascorbat de sodiu E301, acid ascorbic E300, etc. …nu mai are rost sa le enumar, probabil le stiti si voi.

Atunci, cu eticheta in fata, acesti producatori, dar mai ales cei din supermarket, pentru ca ei le-au catalogat drept bio, vor sa ne minta cu nerusinare. Ei inca nu si-au dat seama ca nu mai suntem atat de naivi si stim si noi de pe acum de unde putem sa luam produse cu adevarat bio?

Scuzati-mi supararea, dar nu e cinstit!

Mirajul rural

Stiti gradina de rosii pe care v-am aratat-o acum cateva zile? Ei, am avut ocazia sa experimentez pe aceasta tema, chiar la mine acasa.

Saptamana care a trecut ai mei parinti s-au apucat de cules rosiile, vinetele, ceapa , ardeii etc. Stiti cum e la tara in acest anotimp. Asa ca atunci cand am venit in week-end acasa ma asteptau o gramada de rosii verzi, gogosari, ardei.

Gogonelele le-a pus in borcane mari de sticla. Vor rezulta muraturi. Nu stiu sa va spun exact cantitatile, apa, sare, marar, etc., dar tare frumos am decorat borcanele. Bucati de morcov, de telina, frunze de pastarnac. Pai, era prea verde borcanul si am vrut sa ii dau o pata de culoare. Si sunt sigura ca pata mea de culoare va fi si comestibila.

Comestibila va fi si varza murata pusa de tata intr-un butoi imens. Aici nu am avut curaj sa ma implic. Prea mare butoiul pentru fizicul meu. Dar, ca sa nu fiu chiar nefolositoare, m-am oferit sa ajut la pregatirea zacustii. Vai de capul meu…si de mainile mele…rosii, rosii. Gogosarii au fost de vina. Dar m-a salvat sarea de lamaie, care mi-a scos petele de pe maini.

Norocul meu a fost ca s-a ocupat tata de ceapa. Daca ar fi depins de mine, nu as mai fi mancat niciodata zacusca de casa. Atatea lacrimi s-au varsat…Ceapa nesuferita! Nesuferita da, dar cand va veni frigul, mama ce buna o sa fie zacusca cu putina ceapa rosie alaturi!

Mmmm…ce bunatate…ca si ardeii copti pe care pun putin ulei si otet si sare si ii las putin in sosul obtinut. Eu ii mananc asa simpli, vreo 4 bucati odata, dar sa nu mai spuneti cuiva. Mama zice ca se servesc alaturi de anumite mancaruri. Eeeee, ce stiu parintii ce e bun?

Oare pot sa fur si eu un borcan de ardei copti? De cand tot povestesc aici, asa o pofta de mancare mi-am facut, de o sa se sperie mama sambata viitoare, cand o sa dau iama in camara, sa umblu prin conservele ei. Si iar ma va certa bunica si imi va spune ca borcanele acelea sunt pentru iarna. Dar pana la iarna eu ce fac? Stim cu totii ca nu e bine sa poftesti prea mult timp. Daca mi se face rau gandindu-ma prea mult la borcanele cu gogonele sau la cele cu zacusca?

Stiti? Ma gandeam. Tare e bine sa ai o casa cu gradina. Ai parte de experienta bio fara sa cauti prea mult. Desi e cam greu pentru cei care nu au.

Magazinul VreauBIO la Biserica Armeneasca

Astazi este o zi mare pentru noi. Am reusit sa deschidem primul nostru magazin fizic in Bucuresti. Unde? Sunt sigura ca bucurestenii stiu unde este Biserica Armeneasca. Nu? Atunci incercati bulevardul Carol I, la 5 minute de Piata Rosetti. Circulati cu troleul 66? Atunci coborati la statia Armeneasca. Suntem acolo.

Si avem si o gramada de noutati. Pe langa produsele noastre traditionale oarecum, am adus si produse proaspete si produse cosmetice. Ti-am starnit curiozitatea? Eu cred ca veti dori sa testati ceea ce va oferim. Produsele bio sunt cu adevarat extraordinare.

main-content-inline-small2

A venit, a venit toamna!!

Hello, everybody!

Acum ca am sosit din concedii, vacante si alte lucruri care tin strict de anotimpul estival, este timpul sa ne pregatim de munca. Avem bateriile pline,  computerele pline de poze si filmulete din vacanta, asa ca putem sa incepem plini de energie sa …. ne pregatim pentru sarbatorile iernii, evident. :))

Lasand gluma la o parte si ignorand cu simt de raspundere regretele ca vara a trecut, poate nu ar fi rau sa priviti pe fereastra si sa va bucurati de o toamna minunata ce tocmai a venit. Castanele au inceput sa pice pe trotoare. Inca putin si vor incepe scolile. O sa revedem cardurile gurese de copiii, elevi plini de importanta si parinti concentrati.

In aceasta vesela aglomeratie de treburi, incercam si noi sa va atragem atentia cu planurile noastre de cucerire a Romaniei: un magazin fizic in Bucuresti, un newletter nou nout, o multime de produse noi. Ce spuneti? Nu-i asa ca va bucurati ca a venit toamna?

Pregatiti-va de concurs!!

Sunt foarte foarte happy sa va anunt ca in curand va incepe pe vreauBIO.ro un concurs care sper sa va placa. Am stat si l-am gandit bine. Se va adresa celor care chiar isi doresc sa aiba o viata sanatoasa. Nu va include declaratii si laude la adresa produselor BIO, asa ca nu va ascutiti condeiul virtual.

In ce va consta? Eheheheeee… :D Inca putin si veti afla! Pana atunci va invit pe site-ul nostru.

Gradina bio

Azi va invit sa aruncati un ochi in aceasta gradina minunata a unui om simplu.O gradina pe care o putem avea toti cei care avem o casa. Este atat de simplu sa te lasi cuprins de bucuria de a lucra pamantul cu manile proprii si sa vezi plantele crescand, inflorind si sa culegi cu propriile maini fructele unei munci de cateva luni. Este pur si simplu minunat.