La Multi Ani! Sa aveti un an cat mai bun si cat ma sanatos!

Asa cum am promis in postul anterior, va voi descrie cateva din produsele BIO de curatenie Etamine du Lys.

Astazi incepem cu Detergentul lichid pentru produse fine si lana.

Acesta este disponibil in trei variante : 1L (49,99 lei), 3L(99,99 lei) si 5 L(128,99 lei).

Este un detergent pentru spalarea tesaturilor fragile din  lana, matase, fibre naturale, sintetice delicate. La spalarea manuala sau automata, detergentul protejeaza fibrele. Este recomandat pentru spalarea textilelor de culoare inchisa, protejeaza culorile.

Este foarte eficient datorita concentratiei. Se foloseste 1-2 dopuri (30-60ml) - in functie de tipul de apa pe care il folositi (apa dulce, medie sau dura) pentru o singura spalare ( cca 5 Kg), sau cantitate dubla pentru spalarea manuala, astfel ajungand ca flaconul de 5 L sa va foloseasca pana la 200 de utilizari.

Aveti nevoie de urmatoarele ingrediente: spaghetti bio din orez care nu contin gluten, rosii bucati Alnatura, 2 ardei grasi, suc de rosii Puttanesca cu masline si o bucata de cascaval sau de cascavea. Ca sa scapati repede, puteti sa le comandati aproape pe toate de la magazinul Vreau BIO online.

Fierbeti spaghetele conform instructiunilor, le scurgeti si le clatiti cu apa rece. Luati o tigaie, puneti in ea ulei de masline, in cantitate moderata. Taiati ardeii fasii subtiri si punei-i la calit in uleiul incins din tigaie. Cand acestia au luat o culoare maronie, adaugati rosiile bucati si sosul Puttanesca cu masline. Amestecati usor si lasati amestecul pe foc pana da in clocot de doua sau trei ori.

Sper ca aveti un vas de yena. In el trebuie sa puneti jumatate din spaghetele fierte, peste care turnati jumatate din sosul fierbinte din tigaie, apoi un strat de cascaval sau cascavea rasa. Dupa gust si buget, stratul de cascaval poate sa fie mai subtire sau mai gros. Inca un strat de spaghete, inca unul de sos si inca unul de cascaval ras.

Se baga totul la cuptor pentru 20 de minute. Aviz incepatorilor: nu incingeti cuptorul inainte, dati-i drumul odata cu introducerea vasului, altfel riscati sa obtineti multe multe cioburi.

Ce rezulta? Nu cunosc denumirea comerciala sau stiintifica, dar e cu siguranta buuun. Si mai avem si numai ingredient ecologice. Asta da mancare delicioasa! I-a placut si prietenei mele si nu a avut nici probleme, doar v-am spus ca spaghetele Molino Andriani nu au gluten.

Pofta buna!

Acest trandafir nu este unul obisnuit, ci un trandafir rosu BIO. Mai BIO de atat nu se poate. Tot ce se poate vedea in aceasta imagine este BIO.

Poza este facuta de mine, cu camera personala din dotare, iar acest superb trandafir a crescut in curtea parintilor mei. Este un produs ecologic, crescut si intretinut de mana tatalui meu si de ploaia norilor ce vin la vale dinspre munte.

Cuvintele sunt de prisos… Enjoy!

Ati vazut cu totii ca ador experimentele. Pai, cum altfel as putea sa descopar lucruri noi si sa vi le impartasesc si voua?
Ce am mai facut acum? Ei bine, am ramas in pana de bani exact cand aveam invitati la masa. Cu masa m-am descurcat, cu mancarea la fel, dar am avut ceva necazuri cu desertul. Costa enorm o prajitura frumoasa si gustoasa, aromata cu E-uri si colorata cu chimicale. Ce sa fac? Ce sa fac?

Noroc ca m-am nascut in provincie sau la tara cum ar spune unii. Aveam niste mere din gradina bunicilor mei, trimise de mama acum o saptamana. Stiam sigur ca o sa imi mai trimita, puteam sa renunt la ele. Asa ca le-am luat frumos, le-am pus pe o tava (a cuptorului aragazului) si le-am bagat in cuptor. S-au copt. Simplu si la obiect.

A rezultat un desert delicios, natural, ecologic, parfumat, aromat, iar invitatii s-au lins pe degetele si la propriu si la figurat.

Ingredientele: mere ecologice.

Echipamente tehnologice: cuptorul de la aragaz si tava din dotarea aragazului.

Mod de servire: reci sau calde pe o farfurie curata.

Ce ziceti? M-am descurcat bine si de data asta?

Era seara. A pus la fiert un ceai (va spun si voua reteta, nu va faceti griji), al carui aspect nu era deloc … “comercial”. Dar na, ce era sa fac, am strambat putin din nas si l-am baut fara sa meditez.

Efectele: trezire de 5 ori in noaptea aceea, transpiratie din abundenta, 5 tricouri schimbate, dimineata 90% vindecata, pana la pranz am uitat ca am fost racita.

Care sunt ingredientele miraculoase? Iata-le: 2 cesti cu apa, un catel de usturoi, 2 cm de radacina proaspata de ghimbir, ½ lingurita boia iute, 2 mladite tinere de marar, 1 plic de ceai negru, sucul de la o lamaie, miere. Nimic greu de procurat.

Se fierbe apa, pana da in clocot. Se curata usturoiul si ghimbirul, se piseaza si se pun in apa. Se adauga boiaua, mararul, ceaiul si sucul de lamaie si se stinge focul. Se lasa 5 minute, apoi se strecoara. Dupa ce s-a racit, adaugati miere. Atentie foarte mare, nu adaugati miere in apa fierbinte!

Nu e greu nu? Ce mai ramane de facut? Beti ceaiul, 2 cesti, nu trisati ! Bagati-va in pat, dar nu inainte de a pregati cateva tricouri, pe care sa le aveti la indemana. Vor fi necesare, credeti-ma. Si cam asta ar fi tot despre ceaiul miraculos de la bunica.

A, am uitat sa va spun…vindecarea mea rapida a fost considerata miraculoasa, deoarece mai putin de 2 saptamani nu tinea niciodata convalescenta mea !

Sper sa aiba si la voi acelasi efect benefic pe care l-a avut asupra mea!

O prietena de-a mea locuieste intr-un bloc situat oarecum pe camp. Am fost in vizita la ea in acest week-end. Asa ca am putut sa observ seara de seara niste utilaje mari care fac ceva pe terenurile din apropierea blocurilor. Si cum apar utilajele, cum te loveste mirosul. Dar ce miros! Doamnelor si domnilor, nu sunt din Bucuresti, stiu ce inseamna vaca, porc, gaini si mirosuri specifice, dar asta e prea de tot.

Un miros ametitor, Coco Chanel e moft. Porcul de la mine de la bunici miroase frumos. Tot pomenesc de porci nu? Ca sa va dati seama si voi a ce miroase, fara sa mai scriu eu. Dar totusi, pentru cei care nu au inteles, miroase a dejectii de porcine. Pe acestea le intind pe campuri. Ingrasamant natural, cultura ecologica.

Dar din ce imi aduc eu aminte, ecologie inseamna ceva prin care se protejeaza mediul si nu se polueaza. Sau nu e asa?

Daca e asa, atunci ce cauta mirosul acela langa un complex rezidential populat? Din cate stiu eu, deseurile produc un impact semnificativ asupra mediului prin mirosul degajat. Si un impact si mai mare asupra oamenilor. Deci…prin urmare…asadar….daca polueaza – si clar polueaza – cum se mai numeste asta cultura ecologica?

Explicati-mi si mie va rog! Poate e cineva in domeniu care ma lamureste si pe mine cum sta treaba cu ecologia!

Borcanele de dulceata. Am uitat sa le iau de la mama de acasa. Ca doar nu credeati ca am uitat sa fac, pentru ca nici macar nu stiu cum se face…Bine stiu, dar nu fac, face mama, ca se pricepe mai bine (noroc ca o ajuta si bunica, altfel nu s-ar pricepe mai bine decat mine).

Asa, sa revenim. Am uitat sa iau borcanele de dulceata. Disperare mare. Pai ce mai degust eu seara la TV, cand sunt franta de oboseala? Ca doar nu mananc ciocolata, ca sa nu mai dorm, sau cine stie ce alte dulciuri cu E-uri apetisante. Nu. Eu mananc dulceata. Direct din borcan. Si simpla. Nu paine sau alte chestii. Doar dulceata.

In fine, alertez toata familia si ce credeti ca imi trimit. Gem de prune. Bun, dar extrem de dulce. Au fost prunele foarte coapte. Si dulceata de cirese. Hmmm, buna, dar nu prea. Dupa 2 lingurite trebuie sa beau 2 l de apa. Gem de mure. Nu imi place deloc. Si gata. Pai si? Dulceata mea preferata unde e?

Primesc raspunsul direct de la sefa gospodariei si anume bunica. “Am doar 10 borcanele de dulceata de visine, ca nu s-au facut multe anul acesta si le pastrez pentru la iarna”. Iar ma ia cu iarna! Asa mi-a facut si cu zacusca. Eeeeee, lasa ca ma descurc eu!

Apelez cu un zambet frumos si santajist la mama unui prieten, care, intelegatoare, mi-a trimis 2 borcane cu dulceata de visine. Vaaaai, dar ce dulceata. Doamne si culoarea este … de nedescris…nu stiu ce culoare este…grena inchis cu tenta de maro si firicele aurii sau neagra neagra in functie de lumina din camera.

Si gustul! O minunatie e putin spus. Dulce, dar nu foarte dulce, putin amara si putin acra. Am reusit performanta ca, datorita gustului deosebit, care nu te “lesina”, sa mananc o jumatate de borcan odata. Si dupa un pahar cu apa, mai pot continua, dar ma uit si spre sifonier si pe criza asta, fac economie si la dulceata si la haine, ca e foarte posibil sa depun ceva kg. Doamnele ma inteleg mai bine.

Reteta este simpla si ingredientele si mai simple. Visine si zahar. Nu o fi zaharul prea bun, dar macar nu contine altceva. Dulceata mai naturala decat aceasta, chiar nu stiu de unde as putea sa iau. Iar voi daca aveti, aveti grija de ea, sa nu dati peste cineva ca mine, care ar face muuuulte pentru un borcan cu dulceata de visine!

So, bon apetit si indulciti-va pe cale naturala, cat mai aveti ocazia!

Ce? V-ati speriat? Ati crezut ca a inceput sa ploua cu diamante sau rubine? E, nici chiar asa, decat daca asemuiti merele rosii unor rubine imense, iar boabele de struguri cu niste diamante de o culoare ciudata.

Nu, dragii mei, cand spun bijuteriile toamnei, ma refer la fructele ei dulci, zemoase si viu colorate si pline pline de vitamine si minerale pe care nu o sa le gasiti nicicand in vreun supliment alimentar.

Preferatele mele sunt merele, merele ionatane, rosii ca rubinele. Sucul lor este o adevarata incantare pentru papilele gustative. Imi place sa mananc merele in starea lor naturala. Sa musc cu pofta din ele, fiind convinsa de doza mare de vitamine pe care mi-o administrez.

Dar, exista bineinteles un dar, si strugurii imi plac, strugurii negri, care cresc in gradina la mine. Si cresc singuri, fara chimicale sau experimente ciudate. Bine, pe mama lor, vita de vie, o ajuta tata sa se pastreze frumoasa si mereu in forma si o mai coafeaza din cand in cand, stie el momentul prielnic.

De o saptamana mananc struguri non-stop. In permanenta am un castron cu struguri langa mine. Si vai cat de buni sunt! Parfumati si aromati, un deliciu natural de neinlocuit. Din cauza lor am facut pauza la mere. Pe ele le mananc mai la iarna, cand o sa stau infofolita la caldura si o sa rontai la merisoarele din gradina, depozitate frumos in camara.

Acum, parte proasta a lucrurilor este ca, am tras putin cu coada ochiului si am observat, dezamagita, ca prietenii si colegii mei se stramba cand aud de mere de gradina si se duc repede la supermarket si cumpara mere din Congo si struguri din Pakistan.

Oare de ce fac ei asa o blasfemie? Si de ce insulta natura si darurile acesteia?

Cu toate acestea, era in criza de timp si chiar nu aveam cheful necesar sa alerg prin magazine si sa cheltui bani. Am scotocit prin toate dulapurile si sertarele posibile in cautarea a ceva care ar putea domoli un par plin de personalitate.

Intr-un final glorios, salvarea vine de la cine nu ma asteptam.

Fratele: “Sor-meo, pun in salata ulei normal sau de masline?”
Eu: “Logic ca de masline. L-am luat special pentru salate. Nu vezi ca scrie pe el?”
Fratele: “Ce stiu eu ce vrei tu sa faci cu astea? Si asa ai prea multe chestii.”

Click! Ideea a venit zgomotos. Nu pusesem in viata mea ulei in plete. Am studiat sticla cu ulei de masline. Normal ca nu scria ca o poti folosi si ca masca pentru par. Dar mi-am adus aminte ca o prietena spusese ca il foloseste si ii face parul moale si usor de pieptanat.

Cum nu aveam nimic de pierdut, am decis sa incerc. Ce putea sa se intample? Trecem sub tacere faptul ca mai intai m-am spalat si apoi am dat pe parul ud cu ulei. Ceva imi spune ca trebuia fix invers. Am stat cu el in cap vreo 30 de minute, apoi m-am spalat cu sampon. Efectul a fost cel scontat: par care nu se incurca, moale - moale pentru un par foarte aspru si gros - si usor de pieptanat.

Multumesc, ulei de masline!!